Cum gestionezi aceste situatii?

Începând cu vârsta de 2 ani, nivelul de activitate creşte intens. Copilul devine din ce în ce mai curios şi işi doreşte să exploreze independent un teritoriu din ce în ce mai mare. Conştiinţa de sine începe să se dezvolte şi începe, încet, încet să înţeleagă şi perspectiva celuilalt. Aşadar, datorită schimbărilor începe şi o luptă între independenţa şi sprijinul pe care i-l oferi tu ca părinte. În acest fel copiii dezvoltă sentimente negative, pe care nu le pot controla şi se instalează crizele.

Aceste crize, oricât de grele ţi s-ar părea, ele sunt normale. Este important, totuşi, să aflăm cauza. Cum gestionezi crizele de tantrum şi cum să le previi?

Află care a fost evenimentul activator al unui episod de tantrum şi ce anume a dus la criza respectivă. Tantrumul este o consecinţă a faptului că cel mic îşi dă seama că nu are control total asupra mediului şi vrea să fie independent. Pentru asta, poţi încerca unele strategii:

• Oferă-i control prin activităţi pe care le poate face şi singur! Alege activităţi specifice vârstei fără să îl suprasoliciţi şi retrage-te din această activitate.
• Laudă-l! Când face activităţi fără ajutorul tău, nu îl grăbi şi oferă-i laude la sfârşit! Contrar, atunci când greşeşte nu îl certa, îndrumă-l, încurajează-l şi apreciază-i fiecare încercare! “Ai făcut o treabă bună!”
• Validează-i emoţiile! Deşi pare greu pentru un părinte într-o astfel de situaţie de criză, îl ajută pe cel mic să se liniştească. Chiar dacă nu eşti de acord cu manifestările lui, copilul înţelege şi simte că eşti lângă el.
• Metode de adaptare în situaţii. Dacă observi că aceste crize se manifestă în anumite situaţii, ajută-l să găsească metode de a face faţă stresului şi emoţiilor. Ajută-l să-şi exprime emoţiile, deoarece aceste crize se datorează faptului că cel mic nu ştie să işi identifice şi să-şi gestioneze emoţiile.

Când tantrumul devine manipulator?!

Apare atunci când cel mic nu primeşte ce vrea. Când acest comportament a avut succes în trecut, cel mic învaţă că trebuie să-l repete pentru a obţine ce vrea. Ce poţi face în această situaţie?

• Ignoră! Nu da atenţie acestor manifestări, ci spune-i: ” Atunci când te vei calma, voi fi gata să discutăm”.
• Oferă-i spaţiu! “Te voi lăsa să te calmezi, apoi putem discuta”. Astfel copilul nu va învăţa să se descarce într-o atmosferă de ceartă.

Ca părinte este de ajutor să faci diferenţa între NEVOIE si DORINŢĂ (am nevoie de hrană şi vreau o jucărie). Setează reguli clare şi limite împreună cu copilul şi restul familiei. A fi un părinte ferm nu înseamnă a fi un părinte autoritar.

“În această familie discutăm, nu urlăm!”

“Îl ascultăm pe celălalt, nu îl întrerupem!”

“Suportăm consecinţele acţiunilor şi deciziilor noastre!”

Chiar dacă aceste crize vin la pachet cu agresivitate, sunt frecvente, au o durată mare, la baza acestora stă inabilitatea de a gestiona emoţiile. Ele sunt normale şi fac parte din etapele dezvoltării, iar rolul tău este de a-l ajuta să-şi exprime trăirile cât mai constructiv şi de a-l învăţa cum să depăşească aceste crize. Fii răbdător şi calm!

Psiholog Camelia Sălăjan